nimicuri

cred ca mi-e frica, asta-i orasul in care voi locui urmatorii patru ani. distanta intra in rol, scenariul se complica

le zambesc din inima fulgilor de nea, nu m-am mai simtit atat de bine de nici nu mai stiu cand. ma bucur mult, fac poze la zambete strengaresti, cu peisajul asta mirific pe care uitasem sa-l privesc, cu lucruri pe care am uitat de mult sa le fac si la oameni pe care i-am lasat demult in urma. imbratisez frigul si las stralucirea sa-mi mangaie obrajii sunt aici  si  (poate) acum

de unde apar atatea lacrimi? uneori imi doream sa ma cheme Diana - incep prin a ma confunda si continui prin a ma pierde  printre atatea masti printre atatea gesturi nebunie.. cortina e jos acum vezi cine sunt? si cata atentie pot revarsa pentru noptile in care groaza ma cuprinde? incerc sa-mi dau toate mastile jos, sunt prea multe. ratacesc in jurul absentei mele si, printre atatea vorbe, mi-ar trebui, ce-i drept, o masca de protectie, nu niste masti

"- .. si te-a durut?   - pe mine? tot.. pe mine? nimic..   - ti-e cald?   - nu..   - ti-e frig?   - nu..   - cum te simti?   - ca doi oameni care ar iesi din acelasi om.. unul ranit, celalt mandru.. mi-e mila de cel ranit, ma duc dupa cel mandru." plecasem. ma apropiam de cladirea cu geamuri sparte. pe strada nu era nimeni. priveam din nou in urma. nimeni.  nimeni nu putea sa descopere ca mi-e frica sa rad, sa fug, sa mint, sa sper, sa sustin si sa lupt. parea ca deja-i prea tarziu. toate incremenisera in jur. nu era miscare, nu era timp. vara era la sfarsit.. 20 august miscam buzele cu ura grabita, imi continuam drumul spre nicaieri cu aceeasi spaima continua

tip, taci. dorm, privesti. visez, pazesti. doresc, te oferi. pasesc, admiri. cad in adoratie, te preumbli. plec, ti-e teama. mi-e dor, te rascolesti. te vreau, ma primesti. uit, imi aduci aminte. ignor, ma trezesti.  te vezi prin mine, ma inmultesc prin tine. simplific, te complici. suspin, treci.

if you think you're enlightened go spend a week with your family as vrea ca si sufletul meu sa se inchida la fel de usor cum o face usa de la dormitor. asa, in sfarsit, m-as putea resemna in jurul valorii mele de nimic.

ma scufund in ocean cu pleoapele inchise, deschid ochii si s unt gata sa merg spre nicaieri iti strig numele din nou si din nou tu.. intotdeauna ca un fluture de noapte ma mut unde e lumina mai rosie, ma trantesc unde e spatiul mai gol si raman acolo; arunc infinitati de straluciri in urma ta sa-mi aud ecoul? tot singura as putea muri precum m-am si nascut traim vesnic luptam singuri ne regasim - oricum avant secret al stelelor arse, dimineti de luni planse pe aripi de nebunie curata