nimicuri

peste o clipa s-a spart ciutura noptii de primavara. prin ferestrele suprapuse se vedeau doua chipuri tinere, ravasite de pocnetul absurdului. o mie de probleme - ai inchis ochii repede. somn usor fara tresariri si vise. intotdeauna. te-ai asezat pe marginea patului si ti-ai lipit talpile de podeaua rece. iti urai viata. ai tras de jos hainele, le-ai trecut peste tine si le-ai asezat in ordinea cuvenita. ai privit camera.  aerul proaspat si lumina unei noi dimineti de scoala, reinceperea goanei - seria veche. ai fi putut sa infunti incremenirea cerului printr-un salt dincolo de calendarul fara intamplari, dincolo de multimile de persoane flamande si supuse. drum fara inceput si sfarsit, resemnata surpare. mormant tacut, delirul absentei de fiecare zi. din nou - greutatea tacerii, planseul suspendat.  plangeai; poate ai plans tot timpul de la inceput si dinainte, neauzind nici cand ai auzit atunci cand trebuia sa se auda clar si parca nu.  alta dimineata; ingenuncherea robilor ingaduie