pot sa fiu uitata pentru ca:

- nu tin la brate, pot sa-mi lipseasca


pot sa fiu parasita pentru ca:

- nu-mi iubesc picioarele, iar vantul ma poate ajuta sa zbor


pot sa fiu lasata singura pentru ca:

- sangele meu se varsa in mare oricum


e loc destul - coastele mele s-au ridicat ca niste bariere;

e lumina destula - privirile mele nu vad decat o singura masca.


pot sa... asa ca e loc, e loc, este


Postări populare de pe acest blog

clipesc din nou, aproape in permanenta. fac pauze lungi, imi gasesc greu cuvintele. convorbirile ma obosesc. imi frec  mainile  agitata si   duc  una dintre ele in jurul gatului.  imi amintesc de anii ce-au trecut,  imi amintesc de ochii tai negri si tristi. apoi, de primii pasi prin ploaie mergand spre casa. probabil ca si pe mine ma macina timpul. inteleg prea bine ca timpul isi implineste opera chiar si asupra celui care doarme.  uneori, e de parca as fi o bucata de gheata care sta sa cada, agatata de marginea streasinei unei case, primavara, gata sa pice si sa se sparga. soaptele mi s-au amestecat - nu mai deslusesc nimic.
Citiți mai multe
peste o clipa s-a spart ciutura noptii de primavara. prin ferestrele suprapuse se vedeau doua chipuri tinere, ravasite de pocnetul absurdului. o mie de probleme - ai inchis ochii repede. somn usor fara tresariri si vise. intotdeauna. te-ai asezat pe marginea patului si ti-ai lipit talpile de podeaua rece. iti urai viata. ai tras de jos hainele, le-ai trecut peste tine si le-ai asezat in ordinea cuvenita. ai privit camera.  aerul proaspat si lumina unei noi dimineti de scoala, reinceperea goanei - seria veche. ai fi putut sa infunti incremenirea cerului printr-un salt dincolo de calendarul fara intamplari, dincolo de multimile de persoane flamande si supuse. drum fara inceput si sfarsit, resemnata surpare. mormant tacut, delirul absentei de fiecare zi. din nou - greutatea tacerii, planseul suspendat.  plangeai; poate ai plans tot timpul de la inceput si dinainte, neauzind nici cand ai auzit atunci cand trebuia sa se auda clar si parca nu.  alta dimineata; ingenuncherea robilor ingaduie
Citiți mai multe
te intrebi de ce dimineata iti strica somnul, de ce viata e ca o prada, de ce toate in jur iti par straine, de ce amintirile-s un gand atins, de ce durerile-s aprinse, de ce impreuna ne intelegem, de ce ne uneste aceeasi soarta, de ce o stricam si o dereglam, de ce ti-aduci aminte c-am plecat. mintea ta e lenta, asa ca ratezi de obicei clipa. cele mai grave momente din viata le-ai trait de parca-i fi trait bucati mici din viata altcuiva.
Citiți mai multe