refuzam sa acceptam ca suntem obositi
refuzam sa acceptam ca suntem speriati
refuzam sa recunoastem cat de mult ne admiram
in rest si cel mai mult, refuzam sa acceptam ca ne refuzam
vedem doar ce vrem si credem doar ce zic altii ca vrem

refuzam asa de mult sa credem incat nici adevarul nu-l mai gasim
iar faptul ca refuzam sa (ne) acceptam duce la mai multe refuzuri
ne ineaca in refuzuri; nimic mai mult
pana cand refuzam iar

Postări populare de pe acest blog

pot sa fiu uitata pentru ca: - nu tin la brate, pot sa-mi lipseasca pot sa fiu parasita pentru ca: - nu-mi iubesc picioarele, iar vantul ma poate ajuta sa zbor pot sa fiu lasata singura pentru ca: - sangele meu se varsa in mare oricum e loc destul - coastele mele s-au ridicat ca niste bariere; e lumina destula - privirile mele nu vad decat o singura masca. pot sa... asa ca e loc, e loc, este
Citiți mai multe
"- .. si te-a durut?   - pe mine? tot.. pe mine? nimic..   - ti-e cald?   - nu..   - ti-e frig?   - nu..   - cum te simti?   - ca doi oameni care ar iesi din acelasi om.. unul ranit, celalt mandru.. mi-e mila de cel ranit, ma duc dupa cel mandru." plecasem. ma apropiam de cladirea cu geamuri sparte. pe strada nu era nimeni. priveam din nou in urma. nimeni.  nimeni nu putea sa descopere ca mi-e frica sa rad, sa fug, sa mint, sa sper, sa sustin si sa lupt. parea ca deja-i prea tarziu. toate incremenisera in jur. nu era miscare, nu era timp. vara era la sfarsit.. 20 august miscam buzele cu ura grabita, imi continuam drumul spre nicaieri cu aceeasi spaima continua
Citiți mai multe